Când sufletul în lacrimi se răsfată,
ca intr-un ritual suprem, visez
că-mi toarnă Domnu-un strop de rai în viată :
blândețea dintr-un ochi de maidanez.
Dacă-i dai azi, cumva, un strop de pâine,
chiar dacă-apoi nimic n-o să-i mai dai,
nu uită, şi-ți va mulțumi şi mâine,
crezându-te, deşi îl minți, că n-ai.
E-al tuturor, şi-al nimănui el nu e,
dar ştie că noi toți suntem ai lui.
Atâta aur, cât să-i fac statuie,
privindu-i sufletul, pe lume nu-i!
În orice limbă i-ai vorbi, înțelege –
de ești român, afghan, german, chinez.
Dă, Doamne-al câinilor pe lume-o lege
în dialect umano-maidanez!
Fă-ne, pe rând, o zi din.viată, câine
gonit de oameni, de păduchi muşcat,
ca să simțim ce-nseamnă-un strop.de pâine,
cu ochii blânzi de maidanez visat!
DAN ROTARU
Andra 