Intrebari…

Întrebări…

În ce zi suntem? În care anotimp?
Mă-ntreb, te-ntreb.
Nu-i nimeni să răspundă?
Sunt străzile pustii,
Se mută lumea-n cer…
Nu-i nimeni s-o oprească?
Doar boală și mândrie.
N-a mai rămas vreun om
S-o facă să reînvie?

Mai sunt câțiva, pe-aproape,
Cu chipuri dezlipite și simțurile moarte,
Sub măști de porțelan,
Ce crapă ușor și iute la primul gest uman.
Și vai, de-or vrea să ne ajute,
Cu ce-om plăti pomana la strigătele mute?
Iubirea? Mulțumirea? I-ar duce spre ruină!
N-ar da un pumn de galbeni pe-o străină!

În ce zi suntem? În care anotimp?
În care lume moartă?
Te-ntreb, mă-ntreb, mă rog:
„Coboară Doamne iară,
Mai iartă-ne o dată!”